Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a atacat la Curtea de Apel București o decizie a Tribunalului Arbitral legată de lotul 1 al Autostrăzii Sebeș–Turda, deschizând o dispută juridică majoră care depășește cadrul unui simplu contract public. Printr-un comunicat oficial emis la 19 mai 2026, compania de stat reclamă o interpretare fără precedent a arbitrilor comerciali, care au anulat efectele unui acord de reducere a pretențiilor financiare semnat între CNAIR și constructorul italian Impresa Pizzarotti. Decizia arbitrală ignoră o economie substanțială negociată pentru bugetul public și obligă compania la plăți pe care finanțarea actuală nu le poate acoperi integral, generând proceduri de executare silită.
Rădăcinile unui conflict tehnic și financiar prelungit
Istoricul acestui contract semnat în noiembrie 2014, cu o valoare inițială de 541,73 milioane de lei fără TVA, reflectă problemele structurale ale marilor șantiere din România. Termenul inițial de finalizare era stabilit pentru octombrie 2016, însă traficul pe prima etapă a lotului 1 a fost deschis abia în noiembrie 2020.
Întârzierile majore de pe parcursul celor 22 de luni planificate inițial au fost cauzate de proceduri prelungite de expropriere, relocări complexe de utilități, modificări succesive ale acordului de mediu și diferențe geotehnice severe față de studiul de fezabilitate. Aceste realități din teren au determinat constructorul să formuleze 30 de revendicări financiare din 2016 până în prezent.
Disputa a escaladat în vara anului 2021. CNAIR a emis facturi de penalități pentru depășirea termenelor contractuale, acțiune care a oferit companiei de stat un avantaj juridic după ce Tribunalul Arbitral a respins cererea constructorului de suspendare a executării Garanției de Bună Execuție (GBE) în valoare de 54 de milioane de lei.
Acordul din 2021: Cum a fost redusă expunerea statului la o treime
Aflat sub riscul rezilierii contractului și al pierderii garanțiilor, antreprenorul a acceptat negocierea unui acord bilateral, semnat pe 19 noiembrie 2021. Documentul, redactat cu asistența unei case de avocatură, reprezenta o victorie administrativă evidentă pentru gestionarea fondurilor publice.
Pretențiile financiare maxime ale constructorului au fost plafonate prin acest mecanism la suma de 149,66 milioane de lei net plus TVA, adică aproximativ 179,6 milioane de lei în total. Importanța cifrei devine clară prin raportare la datele din dosarul de arbitraj: raportul financiar expertizat evaluează pretențiile reale ale firmei Impresa Pizzarotti la 527,57 milioane de lei. Prin semnarea acordului, CNAIR reușise să diminueze expunerea bugetului de stat la mai puțin de o treime din valoarea maximă solicitată.
În schimbul acestei plafonări, compania de stat a suspendat executarea garanțiilor și a continuat plățile interimare, impunând constructorului o garanție suplimentară de 30,3 milioane de lei pentru a securiza finalizarea lucrărilor, aflate atunci la un stadiu de 98%.
Decizia arbitrală din 2025 și anomalia juridică reclamată de CNAIR
Deși recepția lucrărilor a fost aprobată la sfârșitul anului 2021, iar perioada de garanție a fost prelungită de CNAIR până în iunie 2027 din cauza unor defecte constatate ulterior, echilibrul juridic s-a prăbușit la data de 26 noiembrie 2025. Prin Hotărârea nr. 92, Tribunalul Arbitral a refuzat să recunoască efectele acordului de plafonare din 2021.
Arbitrii au considerat că antreprenorul își poate majora din nou pretențiile peste pragul negociat de 149,66 milioane de lei. Motivul invocat a fost lipsa autentificării notariale a acordului și absența unui mandat special, interpretând documentul ca o renunțare la judecată (act procesual) și nu ca un contract bilateral material.
CNAIR subliniază că această logică juridică este eronată și creează un precedent extrem de periculos pentru întreaga infrastructură rutieră din România. Directorul general al instituției semnează curent contracte de execuție și acorduri de finanțare de miliarde de lei sub semnătură privată, fără ca legea să impună autentificarea notarială. Invalidarea unui astfel de act contractual pe motiv că nu a fost autentificat la notar vulnerabilizează, prin simetrie, toate contractele comerciale aflate în derulare în sectorul public.
Presiunea bugetară și mecanismele de blocare a executării silite
Efectele financiare ale hotărârii arbitrale au lovit direct execuția bugetară pe anul 2026. În propunerile înaintate în decembrie 2025, CNAIR solicitase 386,8 milioane de lei pentru proiectul Sebeș–Turda, din care 325,3 milioane de lei erau alocați special pentru stingerea acestui litigiu.
Cu toate acestea, Legea bugetului nr. 43 din 27 martie 2026 a aprobat doar 26% din necesarul solicitat pe titlul de finanțare post-aderare. În fața acestui deficit, compania a cerut suplimentări urgente de fonduri în primăvara acestui an și a propus constructorului eșalonarea sumei de 179,62 milioane de lei în trei tranșe, propunere rămasă fără un acord final.
În acest moment, constructorul a declanșat proceduri de executare silită. Totuși, CNAIR precizează că măsurile de executare vizează exclusiv veniturile proprii ale companiei. Fondurile destinate proiectelor majore aflate în execuție din țară nu sunt periclitate:
-
Bugetul de stat rămâne neatins de această procedură;
-
Fondurile PNRR sunt complet protejate prin separare bugetară;
-
Alocările din Programul de Transport nu pot fi blocate, garantând continuitatea șantierelor.
Pentru a opri plata imediată a sumelor disputate, CNAIR a depus deja o contestație la executare și solicită instanțelor suspendarea provizorie a procedurii până când Curtea de Apel București se va pronunța definitiv în dosarul nr. 7937/2/2025. Paralel, instituția va deschide un nou proces de arbitraj axat strict pe demonstrarea legalității acordului din 2021, refuzând să accepte anularea unei negocieri care a protejat fondurile publice de o cheltuială triplă.
