România traversează un moment de dualitate extremă în ceea ce privește infrastructura rutieră, estimările oficiale indicând că anul acesta am putea inaugura un număr record de autostrăzi noi, în timp ce rețeaua secundară se prăbușește sub greutatea subfinanțării. Potrivit unei analize TVR, oficialii Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) mizează pe darea în trafic a cel puțin 200 de kilometri de drum de mare viteză, un salt cantitativ fără precedent pentru ritmul de construcție autohton.
Această ofensivă a șantierelor pe rutele magistrale ascunde însă o realitate tehnică îngrijorătoare: drumurile naționale secundare sunt neglijate sistematic. Datele statistice arată că, încă de anul trecut, peste un sfert din lungimea șoselelor asfaltate din România necesită modernizări urgente, având durata de serviciu mult depășită.
Recordul de 200 de kilometri și prioritățile CNAIR
Optimismul autorităților se bazează pe stadiul avansat al lucrărilor de pe mai multe secțiuni cheie, în special de pe Autostrada Moldovei (A7) și drumurile expres din sudul și vestul țării. Alin Șerbănescu, purtătorul de cuvânt al CNAIR, a declarat pentru TVR că estimările variază între 200 și 250 de kilometri de drumuri noi de mare viteză care ar putea fi finalizate în acest ciclu investițional.
Strategia actuală a companiei de drumuri este una de concentrare a resurselor:
-
Prioritizarea coridoarelor europene: Fondurile sunt direcționate cu precădere către drumurile principale și cele mai tranzitate.
-
Sacrificarea rețelei secundare: Drumurile cu trafic redus rămân constant la coada listei de finanțare, ceea ce duce la o degradare accelerată a conectivității regionale.
Capcana mentenanței: 27% din șosele au durata de serviciu expirată
În timp ce panglicile se taie pe autostrăzi, șoferii care tranzitează rute precum DN 2C (Buzău – Slobozia) se confruntă cu o infrastructură care nu a mai beneficiat de reabilitări complete de aproape patru decenii. Situația DN 2C este simptomatică pentru „România profundă”: un drum cu importanță istorică și strategică, menit să lege A7 de Autostrada Soarelui (A2), este blocat în prezent în faza de reevaluare a ofertelor.
Expertul Ionuț Ciurea, director executiv al Asociației Pro Infrastructură, avertizează asupra dezechilibrului bugetar: deși construcția de drumuri noi este vitală, sumele alocate pentru mentenanța drumurilor vechi sunt infime în raport cu necesarul tehnic. Fără o întreținere adecvată, costurile de reconstrucție a acestor drumuri vor crește exponențial în anii următori, depășind cu mult economiile făcute astăzi prin amânarea lucrărilor.
Impactul noilor reglementări asupra bugetului de întreținere
Perspectivele financiare pentru rețeaua existentă devin și mai sumbre începând cu 1 septembrie. Jurnalistul TVR, Cătălin Deacu, subliniază o decizie recentă a Guvernului care va lăsa CNAIR cu resurse diminuate: 50% din încasările din rovinietă și sistemul TollRo vor fi redirecționate direct către bugetul de stat.
Această măsură riscă să adâncească decalajul dintre proiectele de investiții (finanțate masiv prin fonduri europene și PNRR) și activitatea de întreținere curentă (finanțată din venituri proprii). În cifre absolute, anul trecut, aproape o pătrime din totalul rețelei de drumuri publice din România era formată din drumuri pietruite sau de pământ, majoritatea fiind drumuri comunale și județene care deservesc comunități rurale izolate.
Radiografia rețelei rutiere la nivel național:
-
27% dintre drumurile modernizate au durata de viață depășită.
-
200–250 km de autostrăzi și drumuri expres reprezintă ținta de inaugurări pentru anul curent.
-
50% din taxele de drum vor fi luate de la CNAir pentru bugetul centralizat, afectând reparațiile curente.
Construcția de autostrăzi noi în România este o necesitate economică certă, însă sustenabilitatea întregului sistem depinde de echilibrul dintre extindere și conservarea patrimoniului rutier existent. Riscul major este transformarea României într-o țară cu „insule” de infrastructură modernă legate prin „punți” de drumuri naționale aflate în pragul colapsului tehnic.
