Managementul riscului în infrastructură: cum a transformat CNAIR un acord privat într-o gaură bugetară de 340 de milioane de lei

Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a pierdut un arbitraj de proporții în fața constructorului italian Impresa Pizzarotti, ca urmare a întârzierilor cronice generate de statul român pe Lotul 1 al Autostrăzii Sebeș – Turda, conform unei analize publicate în exclusivitate de Economedia. Un acord de plafonare a despăgubirilor, semnat în anul 2021 de directorul general al CNAIR, Cristian Pistol, s-a dovedit nul în fața instanței arbitrale din cauza unor vicii severe de formă juridică. În prezent, în luna mai 2026, nota de plată a depășit pragul de 340 de milioane de lei, sumă care reprezintă peste 60% din valoarea inițială a contractului de execuție, iar refuzul companiei de stat de a plăti riscă să conducă la blocarea totală a conturilor instituției prin popriri iminente.

Cronologia unui eșec administrativ prelungit de la bun început

Contractul pentru Lotul 1 al Autostrăzii Sebeș – Turda, cu o lungime de 17 kilometri, a fost semnat în anul 2014 pentru o valoare inițială de 540 de milioane de lei. Deși termenul contractual de finalizare era stabilit pentru anul 2016, realitatea din teren a contrazis flagrant estimările inițiale ale autorităților de la București.

Proiectul a fost măcinat de deficiențe structurale de management din partea statului: exproprierile de terenuri au durat ani de zile, relocările de utilități au înregistrat întârzieri sistematice, iar studiul de fezabilitate pus la dispoziția constructorului în faza de licitație a fost insuficient din punct de vedere tehnic.

Traficul rutier a fost deschis abia la finalul anului 2020, sub presiunea calendarului electoral, iar recepția la terminarea lucrărilor s-a semnat abia în decembrie 2021. Ulterior, sectorul de autostradă a necesitat reparații repetate în anii 2023 și 2025 din cauza unor surpări și alunecări de teren, iar recepția finală nu este efectuată nici până astăzi din cauza viciilor apărute în perioada de garanție.

Mecanismul juridic prin care Curtea de Arbitraj a desființat apărarea statului

Litigiul a fost declanșat în anul 2020, după ce CNAIR a emis facturi de penalități de întârziere către Impresa Pizzarotti. Constructorul italian a replicat deschizând o acțiune la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, demonstrând că termenele au fost depășite din cauza culpei exclusive a beneficiarului de stat.

În toamna anului 2021, în încercarea de a debloca recepția lucrărilor și de a limita impactul financiar, conducerea CNAIR a semnat un acord cu antreprenorul italian, prin care pretențiile financiare ale acestuia erau plafonate la 149,6 milioane de lei net (aproximativ 179,6 milioane de lei cu TVA). În noiembrie 2025, instanța arbitrală a pronunțat însă o sentință definitivă prin care a desființat interpretarea oferită de CNAIR acestui document, din considerente strict tehnice și legale:

• Lipsa formei autentice: Acordul din 2021 a fost încheiat ca înscris sub semnătură privată. Codul de procedură civilă din România stipulează că renunțarea la un drept dedus judecății necesită un act autentic notarial sau un mandat special acordat reprezentanților, elemente care au lipsit cu desăvârșire în acest caz.

• Diferența dintre cereri noi și evoluția prejudiciului: Instanța a reținut că documentul interzicea introducerea de noi capete de cerere, însă nu oprea acumularea actualizărilor și a dobânzilor pentru pretențiile deja aflate pe rolul tribunalului.

• Interpretarea plafonului: Pragul de 149,6 milioane de lei a fost considerat un punct de referință în eventualitatea în care expertizele ar fi indicat o valoare mai mică, nu o limitare absolută a prejudiciilor reale suferite de constructor.

Factura financiară detaliată a litigiului CNAIR Pizzarotti

Nerespectarea procedurilor legale de reprezentare a transformat o tentativă de compromis comercial într-o obligație de plată majorată. Structura datoriilor stabilite de instanță reflectă penalitățile acumulate din cauza administrării defectuoase:

Notă tehnică: Fiecare lună de întârziere suplimentară în stingerea acestei obligații financiare costă bugetul de stat aproximativ 2 milioane de lei, reprezentând exclusiv dobânzi penalizatoare care curg până la data plății efective.

Impactul sistemic: riscul blocării marilor șantiere din România

Deși Legea bugetului de stat pe anul 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial la finalul lunii martie, creditele bugetare necesare stingerii acestei datorii nu au fost alocate în bugetul CNAIR. Compania refuză în continuare să recunoască o sumă superioară plafonului inițial de 179,6 milioane de lei.

În cursul lunii aprilie 2026, Impresa Pizzarotti a înaintat o propunere oficială de eșalonare, solicitând o primă tranșă de 185 de milioane de lei până la data de 15 mai 2026, restul urmând să fie achitat până la finele anului. Termenul limită a expirat fără un acord din partea statului român.

Surse din piața construcțiilor indică faptul că avocații consorțiului italian demarează procedurile judecătorești pentru încuviințarea executării silite. Într-un an de maximă intensitate pentru șantierele finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și Programul Transport, instituirea unei popriri pe conturile CNAIR ar putea bloca fluxurile financiare către toți ceilalți contractori, generând un efect de recul major asupra întregii infrastructuri rutiere aflate în execuție la nivel național.