Lucrările la viaductele care rezolvă problemele de teren de pe sectoarele Nădășelu–Mihăiești și Mihăiești–Zimbor au ajuns la 86%. Contractul pentru aceste structuri are o valoare de aproximativ 995 milioane lei fără TVA, iar finalizarea lor este esențială pentru punerea în circulație continuă a traseului dintre Poarta Sălajului și Târgu Mureș.
Viaductele au apărut după probleme geotehnice majore
Soluția inițială de autostradă a fost modificată după apariția unor instabilități ale terenului. În locul unor terasamente vulnerabile, proiectul utilizează viaducte care transferă încărcările către fundații adânci și evită zonele cu comportare geotehnică nefavorabilă.
Este o soluție mai costisitoare, dar poate reduce riscul de deformații și alunecări care ar afecta pe termen lung exploatarea autostrăzii.
86% înseamnă că structurile sunt avansate, nu că pot fi deschise imediat
La un viaduct, ultimele procente includ adesea tablier, hidroizolație, asfalt, rosturi, parapete, drenaj și racordurile cu terasamentele. Fiecare componentă trebuie finalizată și verificată înainte ca traficul să poată fi admis.
De asemenea, sectorul trebuie corelat cu restul autostrăzii dintre Nădășelu și Zimbor. O structură terminată izolat nu produce beneficii dacă legăturile de la capete nu sunt gata.
Contract separat de aproape un miliard de lei
Valoarea de aproximativ 995 milioane lei fără TVA arată dimensiunea intervenției necesare pentru remedierea situației geotehnice. Costul trebuie înțeles în raport cu numărul și dimensiunea structurilor, fundațiile speciale și dificultatea terenului.
În infrastructura montană sau deluroasă, o schimbare de soluție geotehnică poate modifica substanțial bugetul. Alternativa – menținerea unei soluții insuficient robuste – ar transfera însă costurile în exploatare și ar putea genera intervenții mult mai dificile după deschidere.
155 km continui reprezintă miza de rețea
După finalizarea viaductelor și a sectoarelor dintre Nădășelu și Zimbor, CNAIR estimează că se va putea circula continuu pe aproximativ 155 km între Poarta Sălajului și Târgu Mureș. Aceasta este adevărata valoare a lucrării: eliminarea unei discontinuități care ține nefolosite sau subutilizate sectoare deja construite.
Într-o rețea de autostrăzi, un gol de câțiva kilometri poate obliga traficul să revină pe drumurile naționale și să traverseze localități. Eliminarea lui produce un beneficiu disproporționat față de lungimea fizică.
Problema Nădășelu arată de ce geotehnica trebuie tratată ca element central
Alunecările și instabilitatea terenului sunt printre cele mai costisitoare riscuri pentru infrastructura rutieră. Investigațiile insuficiente sau modificarea condițiilor din teren pot obliga beneficiarul să schimbe soluția după începerea proiectului.
Viaductele actuale sunt o intervenție de adaptare la acest risc. Monitorizarea lor și a versanților va rămâne importantă și după deschidere, deoarece stabilitatea nu este doar o problemă de execuție, ci una pe întreaga durată de viață.
La 86%, proiectul este aproape de etapa finală, dar calendarul trebuie evaluat prin lucrările rămase și testele de recepție. Finalizarea ar transforma mai multe loturi disparate într-un coridor de 155 km, ceea ce explică de ce aceste structuri sunt urmărite mai atent decât multe sectoare mai lungi.
| Proiect | Viaducte A3 Nădășelu–Mihăiești / Mihăiești–Zimbor |
| Stadiu | 86% |
| Valoare contract | aprox. 995 milioane lei fără TVA |
| Efect după finalizare | continuitate de aprox. 155 km Poarta Sălajului–Târgu Mureș |
| Motiv soluție | probleme geotehnice / instabilitatea terenului |
| Sursa finanțării | Programul Transport 2021–2027 / fonduri europene și naționale |
